Lumea materială și lumea spirituală ne prezintă fiecare bogățiile lor;

în ambele cazuri, nu este ușor să le dobândim, dar greutățile nu sunt trăite la fel căutându-le pe unele sau altele.

Cel care se concentrează asupra succesului material, a posesiilor, a banilor, a puterii, și nu reușește, își trăiește cu amărăciune eșecurile: el nu a obținut ce și-a dorit, trăiește o frustrare și deseori este invidios pe cei care au reușit acolo unde el a eșuat. În vreme ce, acela care hrănește niște nevoi spirituale se simte mereu susținut, ca și cum ar fi locuit de o lumină ce nu îl părăsește niciodată. Prin aspirațiile sale la o viață superioară, el țese fără încetare niște legături cu lumea divină, iar aceste legături produc în el niște vibrații secrete. Chiar dacă nu reușește să-și împlinească pe deplin toate aspirațiile, chiar dacă se simte mic față de imensitatea idealului său, vibrațiile puternice ce îi animă ființa sa profundă îl salvează de la descurajare. Acest ideal este ca o lumină ce îi arată scopul de atins și în același timp îi luminează calea, iar în ciuda obstacolelor el simte că se apropie zilnic de patria sa celestă. 

(Omraam Aivanhov, Gânduri pentru fiecare zi)