Doina mea neplânsă

Lacrimă plouată din cer pe tâmpla mea stângă

Smarald înghețat în dragul palmelor tale

Eu, cocorul țipător, Tu.. magnolia plângătoare

Când vin primăverile, tu să-mi plângi din nou

și atunci voi tăcea, din iubire nestinsă.

 

 

                                Am fost ca nerodul din poveste

                                Ce căra Soarele cu oborocul

                                În casa-i fără uşi, fără ferestre…

                                Şi-şi blestema întunerecul şi nenorocul.

                                Ieşeam cu ciubărele minţii, goale, afară,

                                În lumină şi pară,

                                Şi când mi se părea că sunt pline,

                                Intram, răsturnându-le-n mine.

                                Aşa ani de-a rândul

                                M-am canonit să car lumina cu gândul…

                                Atunci ai trimis Îngerul Tău să-mi arate

                                Izvorul luminii adevărate:

                                El a luat în mâini securea durerii

                                Şi-a izbit năprasnic, fără milă, pereţii.

                                Au curs cărămizi şi moloz puzderii,

                                S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,

                                Au curs lacrimi multe şi suspine,

                                Dar prin spărtura făcută-n mine,

                                Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,

                                Soarele a năvălit în lăuntrul meu.

                                Şi cu el odată,

                                Lumea toată…

                                Îngerul luminător a zburat aiurea,

                                Lăsându-şi înfiptă securea;

                                Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină

                                De soare, de slavă şi de lumină.

(Luminătorul, Vasile Voiculescu)

La Pelișor

Am plâns tot plânsul

Am mers tot mersul

Am îngenuncheat la tine în suflet

Sub un cer imaculat de trist.

Aripa smulsă din tine

Crisalidă stropită cu aur

Se înalță în vers încă nescris.

…și atunci

o văpaie arse nemărginirea dintre noi

și ne-a descântat porumbeii în zbor,

sfâșiind o umbră pe care n-o puteam iubi

în lăuntrurile noastre geroase

cu memorii perlate,

îmbrățișate în amaruri albastre.

Te așteptasem într-un port

cu depărtate intrări

și rugile îmi erau catarge în flăcări.

Marea se oglindea în cuptoarele inimilor pereche

 cenușă în temple însetate de dor

călătorind de eoni în refluxuri stelare.

Te așteptasem într-un templu

în suflet să-mi stai, să-mi rămâi

cu început și sfârșit.

Erai o presimțire diafană a unui zbor celest

pe când  îngerii noștri nici nu se întâlniseră încă.

Dar marea îngheță într-un minut oarecare,

iar aripile-i ștrangulate de cuvinte

 și neînțelesele lor

împietriră fluturul

în propriul

flutur

călător

Era doar o picătură din Oceanul cel Mare

Nescris, neumblat încă…

În timp ce dorul chema Oceanul

…la Mare.

Lumină și culoare

Cum poți vedea că roșul și verdele se-mbină

de nu vezi înainte a soarelui lumină?

Dar absorbită-i mintea când vede o culoare,

ce ca un văl ascunde lumina, când apare.

Cum însă bezna nopții culorile le tăinuie,

pricepi că vezi culoarea cât timp lumina dăinuie.

Nu vezi culoarea fără lumina din afară,

Culorii din lăuntru la fel i-e dat s-apară.

Lumina din afară-i din stele și din soare.

Cea din lăuntru vine din Veșnica splendoare.

Lumina care-ndrumă a ochilor lumină

menit-a fost ca-n oameni din inimă să vină.

A inimii lumină-n Cel Sfânt are sorginte,

și nu-i nicicum lumina din simțuri și din minte.

(Rumi)

Ulciorul inimii

Pe ape se tot duce ulciorul închis bine,

căci aerul ce-l umple deasupra îl menține.

De vântul pustiirii lăuntrul de ți-e plin,

pe fața apei lumii, tihnit pluti-vei lin.

De-ar fi ca-ntreaga lume s-o ai în stăpânire,

vezi, inima ți-ar spune că n-are prețuire.

Tu inima ți-o-nchide, pecetluind-o bine,

și umple-o doar cu boarea cunoașterii divine.

(Rumi)