precum în cer așa și pe pământ

Dacă te-aș strânge în brațe cu toată suflarea

Iubitul meu Soare

nu-i așa că mi-ai răspunde cu  mii de raze aurii

în hohot de iubire, bucurii

Și dacă toate dorurile mele s-ar iubi cu Luna

Tu, Pământule, care ai dat rod rădăcinilor

să se înalțe, hrănindu-le cu seva ancestrală,

nu-i așa că mi-ai primi gândurile însetate la firul ierbii tale

Dar oare m-ai lăsa să-ți mângâi coama aurită de vremuri

sau să-ți citesc chipul în adâncuri,

în însăși respirația primordială…

să-mi reamintesc cum din văzduh,

un scaiete de lut,

ca un strigăt între Cer și Pământ

ați cerut, ați răspuns

am venit pribegit

dintr-un vis

dintr-un dor

călător

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s