ne erau rănile de mărimea buzelor

și urmele ne erau  pe măsura vânturilor

înlăuntru nu aveam lacăte să închidă suflete răpite și frânte

și aveam umblet de lupi îmblânziți

spovedeam fiecare suspin la altare plămădite din noi

în artere susura un izvor iubitor

nu știam că e timp…

pentru jind. pentru dor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s