În cochilia închisă de vremuri

un rege șoptește tăcut algoritmuri uitate.

Afară, în torente mărunte,

trecânde,

plăpânde

cerșește tăcute răspunsuri

din umbre..

un nebun…curcubeu.

O rază albastră boltește

într-un sens infinit și înalt

o mare de gânduri,

împărății de cuvinte.

Se înfige acut 

într-un loc foarte sfânt.

Și răsare o perlă,

un soare,

un om pe pământ.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s