Poem norvegian

Pulberea florilor albă, uşure,
Pe toate vânturile lumii plutea –
Peste câmpie,
Pe sub pădure,
Culcuşul de nuntă şi-l aşternea.

Înmirezmatele florilor şopote.
Cânturi de dragoste limpezi şi slobode,
Poetul din aer prindea.

Asemeni copiilor, tu şi cu mine
Şuşoteam vorbele cele mai line,
Roşind , gângăvind, pe când în livadă
Tremura grea lumina, în dor după roadă. 

(Nils Collett Vogt, Pulberea florilor albă)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s