Oamenii nu își mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai știu să privească minunile Naturii.


 Iubirea cheamă iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu cu toată puterea și cu toată ființa.

 Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul.

Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.

 A «vedea» în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva.

Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuți.

 Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează nici viața.

 Diavolul și bunul Dumnezeu nu se află separați, în realități; și nu sunt nici aici și nici acolo, ci ei sunt… simultan și pretutindeni.

 Cine nu se luptă în contra Răului s-a și predat deja inamicului.

Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.

Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă și în ceruri.

Ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viață.

Când nu mai suntem copii, suntem deja morți.

Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.

 La umbra marilor copaci nu crește nimic.

 Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere pentru formarea unui mare caracter.

Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.

 Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.

Lumea poate fi mântuită prin artă.

 Arta nu este o întâmplare.

(Constantin Brâncuși)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s