Imaginează-ți că fiecare persoană din lume este un suflet flămând, a cărui viață a fost imperfectă. Ca și tine, mulți au avut părinți care nu au fost perfecți. Ca și tine, i-au lovit tragediile și greutățile.

Dacă ai putea asculta povestea fiecărui om, probabil ai fi mișcat până la lacrimi și ai vrea să-l strângi în brațe. Ai vrea să-i spui că, în ciuda tuturor situațiilor prin care a trecut, are o mare valoare.

De asemenea, ai putea dori să-i mulțumești pentru că a avut curajul să înainteze din locul unde era, până unde a ajuns acum, exprimându-ți admirația pentru bunătatea, frumusețea și unicitatea lui.

Ai vrea să-i spui că, într-adevăr, în ochii lui Dumnezeu și în ochii tăi, nu există nicio îndoială – el merită să fie iubit.

Imaginează-ți că toate aceste suflete minunate stau în fața ta, așteptând să le binecuvântezi.

Atunci când îți întrebi inima dacă o poți face fără să critici, inima revarsă generozitate și râsete și dragoste.

Nu-ți poți imagina ceva mai ușor și mai firesc decât să iubești pe cineva exact pentru ceea ce este.

Să te iubești pe tine înseamnă, pur și simplu, să-ți imaginezi că ești în capul șirului tuturor acestor suflete care îți cer binecuvântarea, așteptându-ți aprobarea.

Înseamnă să te accepți, cu convingerea sinceră și tăcută, că ești bun – că ești perfect – exact așa cum ești.

Să te iubești pe tine însuți înseamnă să simți profund, în inima ta, darul tăcut și sigur al iubirii tale inteligente.

Să te iubești înseamnă că, exact așa cum vrei să alergi să-i ajuți pe ceilalți, așa vei alerga și în ajutorul tău; vei veni să ajuți la propria ta salvare.

Dacă iubirea de sine înseamnă pur și simplu să te accepți pe tine din toată inima, când vei ști că ai ajuns acolo? Nu vei mai avea niciodată dubii legate de tine? Va fi totul clar dintr-o dată? Vei fi un egoist, capabil să se laude peste tot și care să obțină tot ce dorește? Sau iubirea de sine înseamnă altceva? Zi de zi, săptămână de săptămână, an de an, cum arată, cum se simte, cum acționează ea? 

Iubirea de sine se face în tăcere. Nu e nevoie să suni din goarnă, sau să pui afișe pentru a anunța lumea. În schimb, atunci când ai învățat să te iubești, vei simți o întoarcere tăcută a conștiinței tale către tine, către valoarea ta, către frumusețea irepetabilă care ești. Când vei fi învățat să te iubești, îți vei cinsti în tăcere corpul și mintea, inima, emoțiile și spiritul tău prețios și etern. Vei ști că tot ceea ce ești și toți pașii parcurși în călătoria ta au avut un scop, te-au adus în locul în care poți să te privești cu bunătate și respect, iertându-ți pașii greșiți, cinstind lecțiile, sporindu-ți iubirea față de tine și față de ceilalți. 

Când ajungi la această pace interioară, înseamnă că ai plecat din locul în care erai disperat, un scamator nevoiaș, a cărui depresie și ură de sine sunt ca o gaură neagră, care absoarbe energia tuturor celor din jur și ai ajuns o persoană completă, plină de bucurie și lumină, care are ce să ofere.

Atunci când te iubești, vei deveni, de asemenea, și mai generos. Vei observa că nu ești singurul care primește iubire, care este avantajat. Întreaga lume o primește. Și asta, datorită faptului că, de fiecare dată când pledezi pentru tine, vasul care ești se umple și mai mult cu o abundență pe care o poți împărtăși cu alții. De fiecare dată când faci, cu grație, un alt pas pe calea compasiunii de sine și te împaci și mai mult cu tine însuți, tu ții ușa deschisă și pentru alții.

Prin dorința ta necompromisă de a te considera cineva în ochii tăi, îi vei inspira și pe alții să facă la fel. De fiecare dată când îți afirmi capacitățile, afirmi posibilitatea că o altă ființă umană și le va descoperi pe ale sale. De fiecare dată când te hotărăști să nu te învinovățești, faci loc pentru ca o altă persoană să se sărbătorească pe sine. De fiecare dată apreciezi – și apoi oferi – darurile pe care numai tu poți să le oferi și îi inspiri și pe alții să-și ofere darurile lor. 

La capătul cel mai îndepărtat, iubirea ta de sine devine un dar de însuflețire a omenirii, de creare a unui loc în care fiecare persoană  poate ajunge, în final, la împlinirea ființei sale divine. Într-un anumit sens, iubirea ta de sine duce la însuflețirea spiritelor celor oprimați, ea este o revendicare a esenței superioare ce sălăsluiește în fiecare dintre noi, fie că o revendicăm, sau nu. De fiecare dată când luminezi, amintești lumii de lumina din fiecare dintre noi, de fiecare dată când îți învingi ura de sine și îndoiala, radiezi esența spirituală , care este dreptul din naștere al nostru, al tuturor. 

Exact cum atitudinile negative au forța de a circula ca un nor negru, și simțul propriei tale bunătăți va fi contagios. Cu cât cinstești mai conștient și mai atent ceea ce ești, cu atât mai mult vor putea ceilalți – luîndu-te ca exemplu – să cinstească ceea ce sunt ei. 

Fiecare persoană care își revendică propria valoare, ține drapelul sus pentru noi toți. Dacă nu ți-e teamă să-ți recunoști valoarea, nici ei nu se vor teme. 

Dacă poți să-ți susții cu putere punctul de vedere, atunci și eu pot risca să mi-l susțin clar pe al meu.

Dacă tu acționezi astfel încât să-ți cinstești și să-ți protejezi corpul, spiritul și emoțiile, atunci și eu îndrăznesc să acționez astfel. 

Dacă ai curajul să îndepărtezi oamenii, influențele și atitudinile negative din viața ta, să scapi de lucrurile inutile și de atașamente nepotrivite, atunci și eu pot. 

Tu ești Steaua mea Polară, tovarășul meu de drum. Poți să mă inspiri, pot să-mi stabilesc cursul după tine. 

Acesta este modul prin care iubirea ta de sine se răspândește la ceilalți. Dacă faci un pas, lumea te va urma. 

(Iubește-te pe tine însuți, Daphne Rose Kingma)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s