Furia și vampirismul

Persoana pentru care este foarte important să aibă reputația de om inteligent își va ține în frâu furia. Toate persoanele mai mult sau mai puțin dezechilibrate sunt niște vampiri.

Cineva aflat într-o dispoziție rea poate fi vampir în momentul acela și prezența sa este greu de suportat de către ceilalți. Altcineva, bolnav fiind, poate fi vampir până se însănătoșește. Eliberați-vă de frica de vampiri și atunci vampirul ca atare nu va mai exista. Cine se lasă dominat de un vampir să nu-l învinovățească pe acesta, ci să-și corecteze el propria sa greșeală.

Cine își înăbușă furia, se reține doar pentru ca ceilalți să îl considere un om bun. Se teme de durere și de aceea nu-și atacă frontal dușmanul de moarte. Cine vede în primul rând răul, este un potențial vampir. Iar cel care absolutizează răul încât vede totul în negru, chiar este un vampir. Prin comportamentul său negativ față de lume, vampirul nu-și mai lasă energia vitală să circule. Apare frica de moarte. Cel mai tare vampirul se teme de moarte, de aceea și conversațiile lui se învârtesc în jurul morții. Spune că vrea să moară pentru că viața este urâtă. În realitate se teme de moarte. Pentru a putea trăi are nevoie de energie. El își găsește întotdeauna o victimă. Aceasta nu este niciodată un om echilibrat.

Este suficient ca cineva să se înfurie, că vampirul îl și golește de energie. Acest lucru se întâmplă rapid de tot. Victima se simte cumplit de nefericită. Se blesteamă pentru schimbul dur de cuvinte, deși știa că nu are sens să intre în polemică cu el. Acum este pustiit. Iar vampirul înflorește. Pentru el este caracteristic triumful învingătorului. Chiar după ce cel cu care s-a luptat s-a îmbolnăvit. Este capabil să se ducă la patul bolnavului și să-i tragă acestuia o săpuneală spunând că el, vampirul, a avut totuși dreptate. Poate să regrete, dar în niciun caz să compătimească. El este un tip de acțiune. Nu are timp să cugete, pentru că trebuie să fugă în permanență de moarte.

În filme, vampirii sunt înfățișați ca niște monștri care sug sângele victimelor. Este o imagine simbolică. Sângele care curge este energia iubirii. Cine se teme de vampiri, de personalitățile samavolnice, de cei care sug sânge, în sensul figurat al acestui cuvânt, acela îl lasă pe vampir să-l goleacsă de energia vitală și începe să sufere în primul rând de anemie.

Dacă unui vampir îi cășună pe unul din membrii familiei, considerându-l un om rău sau chiar dușmanul lui personal – și acest lucru se întâmplă frecvent – îl va duce în mormânt dacă acela nu este capabil să găsească în el forța necesară. Este foarte simplu pentru vampir: se pune pe capul lui și nu-i dă pace. Când apare ocazia, face tot ce poate să o înfurie pe victimă. Se ajunge la scandal și victima este pe punctul de a ceda nervos, iar el este satisfăcut. El se simte bine. Din nou l-a învățat minte pe “ăla rău”. Deseori, membrii familiei îl consideră rău pe cel care a căzut victima vampirului, deoarece acesta știe cum să scoată în relief și cum să exagereze defectele celuilalt. Și abia după ce victima a ajuns pe lumea cealaltă, iar vampirul cășună pe altcineva, abia atunci încep unele suspiciuni.

Frica de a nu fi rău crește  de fiecare dată când ți se spune că ești rău. Dacă unui om care vrea să fie bun, vrea să ajute și face totul pentru ca celorlalți să le fie bine, i se spune că este rău, acest lucru i se înfige în suflet ca un ghimpe și acolo va rămâne. Cu cât omul este mai modest, mai liniștit și mai răbdător, cu atât rana va fi mai dureroasă. Pe cei care sunt însă niște luptători, activi și buni de gură, o apreciere mai puțin măgulitoare la adresa lor îi va lăsa indiferenți deoarece ei îi recunosc pe cei care le seamănă și știu că celălalt își va vărsa imediat vadra cu lături.

Cum să vă feriți dacă nimeriți într-o astfel de situație? În primul rând, ar trebui ca măcar în perioada de convalescență să stați departe, la modul fizic de vampir. Pe alții el nu-i va considera îndatorați și de aceea nu va suge energia vitală din ei așa cum o face cu dumneavoastră. În plus, ceilalți nu-i permit să facă cu ei ce face cu dumneavoastră. Dumneavoastră îi permiteți deoarece considerați că sunteți dator față de părinți și atâta timp cât nu vă eliberați de aceste stresuri, veți fi obligat să fiți prea îngăduitor cu ei. Nu sunteți însă obligați să fiți buni față de părinții dumneavoastră!

Aveți nevoie să fiți rău cu părintele dumneavoastră până când vă veți simți din nou bine. E necesar și pentru dumneavoastră și pentru el. Altfel, el nu va afla ce înseamnă răul. Căci toți îi fac pe plac, toți se învârtesc în jurul lui, toți joacă cum le cântă el. 

Nu întotdeauna omul trebuie să primească ceea ce dorește. Cândva s-ar putea să rămână fără nimic, altfel nu va fi capabil să aprecieze cu adevărat ce este valoros. Dumneavoastră sunteți copilul care vine pe lume pentru a-i învăța pe părinți să fie rezonabili. Dacă nu faceți acest lucru, veți fi nevoit să suferiți. E timpul să vă corectați greșeala. Priviți în sufletul dumneavoastră și veți înțelege că vă spun adevărul. 

Nu are niciun sens să vă amărâți de faptul că părinții au avut o viață grea și că dumneavoastră, copilul lor, le faceți rău. Toată lumea are o viață grea, doar că fiecare o are în felul lui. Cine vrea să aibă o viață ușoară, să înceapă să privească viața cu ochi buni. Nimeni altcineva nu o poate face în locul lui. Cine nu vrea să vadă binele din viață, nu va avea o viață bună. Nu vrea cel care nu poate, pentru că nu știe. Cine vrea să afle, va afla. Dumneavoastră acum știți. Apucați-vă de treabă!

(Luule Viilma, Căldura speranței)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s